“A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.” Ev. Matei 7,25
Dragă prietene, de vei merge vreodată pe Valea Jijiei, urcând pe drumul ce duce de la Iaşi spre Botoşani, încetineşte-ţi pasul, trecând pe langă obştea noastră creştină din GLĂVĂNEŞTI.
Vei întâlni o lume aparte, plină de farmec, cu oameni blajini, peste care vitregiile vremii nu au timp să lase decât semnele CREDINŢEI.
De oriunde vei veni la noi, vei fi întâmpinat de troiţe şi chiar dacă apa lipseşte, oamenii acestor locuri nu pregetă să sape fântâni pentru drumeţii însetaţi şi să facă praznic din holda fiecarui an.
Astfel aşteaptă ei, statornici în CREDINŢA lor către DUMNEZEU, un veac de pace şi bunăstare pentru copiii copiilor lor.
Şi dacă apele Jijiei mătură de multe ori podurile, sau câmpurile sunt pârjolite de arşita stepei, dăinuirea lor milenară e dată de un material mai tare ca piatra: e rânduiala sufletească sub semnul CREDINŢEI.
